POEZIE, PRIETENIE
SI DRAGOSTE
Aşa cum ne-am obişnuit de o vreme încoace, dacă e miercuri, înseamnă că
e „Poezie… La Fani”, acolo unde
cafeneaua artiştilor devine neîncăpătoare, datorită autorilor prezenţi, precum
şi a prietenilor acestora, dornici să le fie alături în acele momente în care
poeţii îşi dezbracă mantia cotidianului, pentru a li se înfăţişa, cu sufletul
curat, aşa cum rareori pot fi priviţi.
Seara începe timid, încărcată
fiind de o atmosferă comemorativă, deoarece actorul Vlad Vasiliu, aflat pentru o vreme la timona imaginată a
evenimentului, doreşte să ne recite, aşa cum ne-a promis din ediţia trecută,
din operele unor autori care au părăsit mult prea devreme această corabie a
vieţii. De data aceasta, ne vorbeşte despre Florin Doru Cilincă, nimeni altul decât fratele contemporanului
nostru Victor Cilincă, membru de seamă printre scriitorii gălăţeni.
Păşim hotărâţi înainte şi ne
îndreptăm privirea către foarte tânăra Andreea
Violeta Bobe, care ne propune o poezie în proză, în care descrie, cu
noţiuni abstracte, evadarea din singurătate, precum şi pornirea acesteia în
căutarea iubirii pierdute.
Continuăm, păstrând aceeaşi
linie senzitivă, cu Daniela Lăcrămioara
Capotă, care ne aduce ale sale haiku-uri, această „specie” de poezie
tradiţional japoneză, care se poate traduce prin caracterizări scurte şi
elocvente ale tuturor elementelor, demne de luat în seamă, care ne înconjoară,
pornind de la natura absolut dominantă şi continuând cu, de exemplu, strada
Domnească, simbol al unei aristocraţii demult apuse. Autoarea, un suflet
blajin, plin de căldură, ne dezvăluie cum îşi dezvoltă scrierile pe baza
trăirilor şi a zbuciumului prietenilor domniei sale, printr-o eleganţă
covârşitoare care însoţeşte atât poemele cât şi existenţa acesteia din viaţa de
zi cu zi.
Mai departe, pe scena micuţei
cafenele, păşeşte, ca la ea acasă, Petronela
Buda, îndrăgita actriţă a dramaticului gălăţean, proaspăt premiată pentru
cea mai bună actriţă într-un rol principal feminin (Smeraldina –
„Peţitoarele”), care recită versurile doamnei Vali Crăciun, cu o dezinvoltură atribuită experienţei teatrului, a
cărei slujitoare este.
Vali Crăciun scrie cu
autoritatea cadrului didactic, trecând poezia la un nivel superior, datorat
probabil ocupaţiei domniei sale petrecute în mare parte în mijlocul oamenilor,
acolo unde, prin intermediul cuvântului, atribut important şi determinant în
activitatea acesteia, ajunge mai aproape de sufletul celor din jur.
Seara se încheie parcă prea
repede, purtându-ne pe braţele afective ale poeziei, care ne însoţeşte cu
devotament către casele noastre, nu înainte însă ca amfitrioana evenimentului,
poeta Angela Baciu, să ne invite,
peste numai o săptămână, la o nouă porţie de poezie, prietenie şi, de ce nu,
dragoste pentru frumos.
(Marius Cioarec)